Despre fiscalitate și bun simț

De ani de zile tot auzim discuții cu privire la evaziune, la fraudă, dar și la măsuri de combatere a acesteia. Cât este de mare aceasta? Ce se poate face pentru a o reduce?

Analizăm cifrele date în fiecare an de către Comisia Europeană în de acum binecunoscutul studiu cu privire la GAP-ul de TVA în cele 28 de state membre, comparând GAP-ul (partea din TVA colectabil teoretic care nu se colectează), atât cu media UE, dar și cu rezultatele obținute nu de țări precum Germania, Olanda sau Suedia, state cu care se zice că nu ne putem compara, ci cu Bulgaria. Am selectat perioada 2011 – 2016.

Câteva concluzii din analiza acestor cifre:

  1. În toată perioada analizată randamentul colectării în România a fost cel mai slab din UE, GAP-ul României fiind unul uriaș;
  2. GAP-ul României nu numai că a fost aproape triplu față de media UE, dar a fost consistent semnificativ mai mare și decât GAP-ul Bulgariei, care – chiar dacă este constant peste medie, tinde să evolueze în apropiere de media UE;
  3. Dacă România ar fi avut un randament al colectării comparabil cu cel al Bulgariei, în 2016 am fi încasat suplimentar la buget 3,875 miliarde euro, iar în toată perioada analizată această sumă ar fi fost de 22,861 miliarde euro (!!!). Aproape 23 de miliarde de euro în plus în doar 6 ani (!!!).

Nu are rost să ne gândim ce se putea face cu acești bani, dar cred că aceste cifre ar trebui să fie suficiente pentru a trage concluzia că așa nu se mai poate și că trebuie făcut cât mai repede ceva pentru a reduce acest jaf.

Cum este posibil un nivel atât de mare al GAP-ului?

Lăsăm la o parte argumentele aduse de unii politicieni cum că problema vine de la faptul că țăranii noștri mănâncă ouă de la găina din curte, nu le cumpără de la alimentară. La fel fac și Bulgarii și, cu toate acestea, randamentul colectării lor este comparabil cu cel al mediei UE.

Problema vine de la frauda uriașă, aparent scăpată de sub control, fraudă care are 3 surse principale:

  1. Frauda de tip carusel (MTIC) la achizițiile intracomunitare/import/export;
  2. Frauda la plata TVA (diferența dintre TVA declarat și cel plătit);
  • Evaziunea din retail (neemiterea de bonuri fiscale sau „punerea pe firmă” a tot felul de cheltuieli făcute în scop personal).

Ce se poate face pentru a reduce GAP-ul și a crește încasările la buget fără a crește cotele?

Prima direcție se referă la legislație. UE trebuie să implementeze cât mai repede posibil un regim definitiv de TVA care să elimine actualul „virus” care face posibil un nivel atât de mare al fraudei de tip carusel. Acest tip de fraudă este posibil datorită coexistenței regimului plăților fracționate (regulă la tranzacțiile pe teritoriul statelor membre) cu cel al taxării inverse (regulă la achizițiile intracomunitare). Coexistența celor două regimuri fracturează lanțul plăților fracționate, permițând unui intermediar să colecteze întreg TVA fără să aibă TVA deductibil, după care intermediarul dispare sau intră în insolvență. Practic, regimul tranzitoriu de TVA este o invitație la fraudă. Invitație care a fost folosită inclusiv de teroriști, bomba detonată pe aeroportul din Bruxelles fiind finanțată cu TVA furat de o firmă a teroriștilor în Olanda…

Ideal ar fi ca viitorul regim să se bazeze pe taxare inversă pe tot lanțul în B2B, soluție care ar avea extrem de multe avantaje:

  1. Ar face imposibilă frauda de tip carusel, fraudă care costă peste 50 mld de euro la nivelul UE (probabil 3 – 3,5 mld euro în România);
  2. Ar reduce semnificativ costurile de administrare – atât pentru companii, cât și pentru fisc. Să spunem doar că s-ar elimina complet rambursările de TVA, iar astăzi 50% din numărul inspectorilor fiscali lucrează pentru soluționarea cererilor de rambursare ale contribuabililor;
  3. S-ar reduce semnificativ costurile financiare ale companiilor datorită eliminării nevoii de a finanța TVA (atât ca urmare a termenelor de plată a facturilor mai lungi de 30 de zile, cât și datorită întârzierii rambursării TVA);
  4. S-ar reduce semnificativ riscurile pentru companii. Să nu uităm că, în numele luptei împotriva evaziunii, s-a ajuns la situații ridicole în care coduri de TVA au fost anulate, companii în plină dezvoltare s-au trezit cu codurile anulate și în imposibilitatea de a își desfășura normal activitatea. Mai mult, fiscul a inventat instituția răspunderii pentru fapta altuia, refuzând multor companii dreptul de a deduce TVA pe motiv că furnizorul furnizorului furnizorului ar fi avut „comportament fiscal inadecvat”. În plus, ca să justifice acest refuz, inspectorii ANAF au făcut și plângeri penale împotriva contribuabililor, pe motiv că ar fi știut sau ar fi trebuit să știe că furnizorul furnizorului ar fi făcut vreo fraudă. Să spunem doar că 60% din contestațiile depuse de contribuabili în 2015 împotriva deciziilor de impunere (evident abuzive, așa cum deja a statuat și CJUE) au soluționarea încă suspendată din cauză că tot inspectorii au făcut și plângeri penale iar penalul ține în loc civilul…

Din păcate, soluția ce pare a fi favorizată de Bruxelles este tot o combinație între cele două regimuri, combinație care – chiar dacă va reduce frauda, va crește foarte mult birocrația. Oricum, o soluție trebuie găsită iar până atunci noi ar trebui să folosim la maxim posibilitatea extinderii taxării inverse.

Cea de a doua direcție în care trebuie acționat este cea a informatizării ANAF.

Este inacceptabil ca într-o țară cu atât de mult talent în IT, cu infrastructură decentă (cu viteza internetului printre cele mai bune din lume), administrația fiscală să acționeze ca în epoca de piatră. Sunt state (nu numai în UE) care au rezolvat demult problema administrării TVA.

Bonurile fiscale sunt emise din aplicația gestionată de fisc, numărul pe bon fiind dat în timp real chiar de către fisc. Noi am introdus un sistem de case de marcat electronice (memorie și modul de comunicație cu ANAF) deja depășit, care presupune trimiterea bonului la ANAF după ce este emis, cu număr dat de AMEF dintr-o plajă pre-alocată. Chiar și așa, deși comercianții au fost obligați să cumpere case noi de marcat, ANAF nu este în stare să preia datele, neavând sistemul informatic ce trebuia achiziționat de ani buni…

Sunt state în care și facturile sunt emise de companii din aplicația gestionată de ANAF, asigurând astfel transparența totală și posibilitatea efectuării atât a controalelor fiscale de la distanță, cât și a analizelor de risc în timp real.

Noi nu am făcut nimic din toate acestea. Am înființat însă o direcție nouă în ANAF (Direcția Antifraudă) pe care am dotat-o cu mașini cu girofar, cu uniforme, în care am detașat ofițeri SRI să combată frauda fiscală, fără însă a da o definiție fraudei… Am făcut extrem de dificilă intrarea în piață prin reguli complet netransparente de acordare a codului de TVA, am inundat ghișeele ANAF cu zeci de tone de hârtii ce trebuiau anexat la infamul D088…

Nu am făcut (și nici nu facem) nimic din ce trebuia să facem. Iar până nu facem ce trebuie să facem, GAP-ul va rămâne așa cum este acum: uriaș…

Author

Avocat de Business

Write A Comment