Despre fiscalitate și bun simț

Să nu lăsăm să treacă atât de ușor acest moment: să reflectăm puțin cu privire la proiectul retras de HG care stabilea preţul maxim la gazele din producţia interna la 55 lei/Mwh pentru următorii 3 ani…

Florin Catu atragea atenţia că afişarea acestui proiect de HG a dus la scăderea acţiunilor listate, ceea ce evident că a creat niste oportunităţi de speculă pentru insideri… Dacă aşa s-a întâmplat sau nu, nu este treaba mea, avem instituţii care trebuie să verifice. Să fie însa doar asta?

Haideţi să analizăm puţin care ar fi fost impactul impunerii unui preţ maxim atât de redus (preţul pietei este acum aprox. 80 lei/Mwh).

1. Cei mai afectaţi ar fi fost, evident, cei doi mari producători români, Romgaz şi Petrom, care deţin împreună 96% din producţie.

2. Pentru unele zăcăminte, cei doi mari producători ar fi trecut pe pierderi operaţionale, mai ales că redevenţele nu se mai calculează de anul acesta la veniturile realizate, ci în funcţie de preţurile pe CEGH Viena (aprox. 90 lei Mwh în ultima perioadă), deci aproape dublu faţă de preţul maxim impus. Posibil ca asta să fi dus la închiderea unor zăcăminte.

3. Mai mult – la preţul maxim impus şi cu o redevenţă aproape dublată procentual, orice investiţie în noi zăcăminte sau în zăcămintele existente nu ar mai fi avut niciun sens economic, iar fără investiţii declinul producţiei interne ar fi fost din ce în ce mai accentuat.

4. Acelaşi lucru e valabil mai mult decât sigur şi cu privire la investiţiile mult aşteptate şi dorite (sau poate nu?) în Marea Neagră, deci despre gazul ăla putem doar să vorbim mult şi bine, mai ales că prin noua lege a exploatării off-shore s-a călcat în picioare orice idee despre stabilitate şi predictibilitate, Parlamentul deschizând poarta larg nu pentru investiţii, ci pentru litigii cu investitorii cărora li s-au garantat nişte chestii înainte să bage miliarde în explorare.

5. Să nu mai vorbim de faptul că şi bugetul de stat ar fi fost direct afectat (încasări mai mici din impozit pe profit, impozite pe muncă, dar şi din redevenţe ca urmare a scăderii producţiei, etc.)…

6. Preţ mic, oferta mai mică, cerere mai mare. Cine ar fi avut acces la gazul (mai puţin, dar ieftin) din producţia internă? Pe ce criterii? Transparente acele criterii sau o noua sursă de corupţie? Hmmm… Să nu uităm şi că un mare concern românesc a fost pus pe butuci şi unii au fost acuzaţi de subminarea economiei tocmai ca urmare a acuzelor că a a avut acces la gaz din producţia internă sub preţul de piaţă…

Vedem deci că mai toată lumea pierde. Nici măcar nu exista o garanţie ca preturile la intern ar scădea, proiectul de HG referindu-se doar la preţul maxim la care PRODUCĂTORII pot vinde, nu şi intermediarii…

Şi atunci de ce să dai o HG prin care să creezi atâţia perdanţi?

Cine ar fi marele câştigător al războiului guvernului român cu proprii săi contribuabili?

Mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă cine-i?

Să fie oare marele producător al marelui vecin de la răsărit?

Sursa: Cursdeguvernare.ro

Author

Avocat de Business

Write A Comment