Despre fiscalitate și bun simț

În primele săptămâni ale mandatului meu mi se tot repeta de către diverse persoane cu care interacționam că trebuie să înțeleg că lucrurile nu merg așa cum eram eu obișnuit, că acum lucrez “la stat”, adică de partea cealaltă a “baricadei”. Chestiune care mă scotea din sărite, și atunci ca și acum.

Pentru mine baricadele sunt sinonime cu războiul. Care război? În ce luptă cred unii că ne aflăm? Al statului împotriva cetățenilor, al fiscului împotriva contribuabililor? Până în decembrie, mergeam la muncă în serviciul clienților mei, concentrat să oferim servicii de calitate, să găsim soluții, să aducem valoare adăugată acestora. În decembrie, am acceptat propunerea de a deveni secretar de stat responsabil de legislația fiscală cu gândul că putem aduce extrem de multă valoare adăugată “clienților” guvernului oricărei țări: cetățenii români plătitori de impozite, taxe și contribuții sociale, antreprenorilor români sau străini din România, investitorilor.

Pe lângă deja celebra propunere de OUG care ar fi adus, pe lângă simplificarea semnificativă a impozitului pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii și reglementarea în premieră a unui “moment zero” în ceea ce privește impozitul pe venit, dar și măsuri care ar fi făcut mult mai dificil, dacă nu chiar imposibil, ascunderea profiturilor prin paradisuri fiscale și alte măsuri de corecție a Codului fiscal, am mai fost preocupat de găsirea de soluții pentru a asigura atât reducerea costurilor administrative (atât pentru stat cât și pentru contribuabil), crescând în același timp capacitatea statului de a combate evaziunea.

O primă direcție în care am depus eforturi a fost aceea de a debloca procesul de reglementare al AMEF-urilor (casele de marcat cu memorie electronică și modul de comunicație), proces încă nefinalizat. Ultima sincopă a fost generată de solicitarea unor colegi din ANAF ca AMEF-urile să colecteze și să trimită datele personale de pe carduri, solicitare care a generat un imens scandal public. În plus, am început un proces de analiză internă a introducerii unui sistem similar de raportare, în timp real, a facturilor dar și (mai ales) introducerea SAF-T – un sistem de raportare stadardizat, dezvoltat de OECD, care permite fiscului să facă control de la distanță, fără să fie nevoie ca inspectorii să se deplaseze de la birou sau să punem contribuabilii pe drumuri. Astfel de sisteme există deja de ani mulți ani în țări precum Olanda, Franța sau, mai nou Portugalia, Ungaria sau Austria.

Cea de a doua direcție a fost să determin eliminarea unor excese, de tipul unor exagerări din 088. Formularul modificat reprezintă doar un compromis, el încă mai poate fi simplificat.

Cea de a doua direcție a fost aceea de a susține taxarea inversă, la Bruxelles. Aceasta este singura metodă eficientă de combatere a fraudei de tip carusel. Tot restul măsurilor anti-fraudă, inclusiv 088, sunt în fapt doar metode prin care se încearcă reducerea problemei, problemă cauzată de chiar modul în care funcționează TVA.

Sunt multe lucruri care pot fi ușor făcute pentru a face din România o țară mult mai competitivă. Unele se fac, cele mărunte. Altele, din păcate cele mai multe, nu încă.

 

Sursa: https://www.capital.ro/despre-baricade-si-schimbarea-paradigmelor.html

Author

Avocat de Business

Write A Comment