Despre fiscalitate și bun simț

Într-un interviu publicat pe Cursdeguvernare.ro:

Care ar fi carentele de fond ale mediului de afaceri românesc, cele care subminează funcționarea sa fluentă și predictibilă, și care ar fi carentele de formă, cele care-l fac neatractiv?

Din punct de vedere fiscal, România are câteva probleme care se cer a fi urgent rezolvate:

  • instabilitatea legislației fiscale. Problema nu poate fi rezolvată decât prin așezarea pe principii solide a fiscalității, lărgirea bazei impozabile în special prin eliminarea excepțiilor sau tratamentelor diferențiate în funcție de modul de obținere a veniturilor;

  • slaba administrare fiscală. Acest lucru face ca evaziunea fiscală să fie la cote care afectează siguranța națională. Contrabanda cu produse accizabile (tutun, petrol alcool) este încă la cote periculoase, iar frauda de TVA probabil că depășește întreg deficitul bugetar. Evaziunea, pe lângă faptul că duce la scăderea veniturilor bugetare (având consecință instabilitate legislativă și creșterea taxelor pentru afacerile legitime) afectează și concurența. Sunt deja câteva cazuri de companii retrase din România din cauza concurenței neloiale făcute de evazioniști;

  • impozitarea excesivă a muncii. Rata efectivă de impunere este de aprox. 45% (total costuri angajator/sarcina fiscală totală), ceea ce împreună cu “supapele” create în legislație explică gradul redus de conformare voluntară;

  • lipsa unei legislații care să stimuleze amplasarea în România a companiilor de tip holding. O astfel de legislațiă ar stimula păstrarea capitalului românesc în țară, atragerea de capital străin și dezvoltarea serviciilor financiare și profesionale.

Dacă ar fi să resetăm principiile, eventual legislația care privește direct mediul de afaceri românesc, mai ales sub aspect fiscal, s-ar impune câteva măsuri:

  • aș introduce în legislația fiscală principiul “in dubio contra fiscum” (legea neclară se interpretează în favoarea contribuabilului). Un astfel de principiu ar crea un mediu mult mai sănătos: legiuitorul va fi mai responsabil, contribuabilul de buna credință nu va fi hărțuit de inspectori iar inspectorii nu vor mai fi hărțuiți de Curtea de conturi.
  • aș introduce legislația care să favorizeze amplasarea în România a holdingurilor, din motivele enumerate mai sus;
  • aș extinde măsurile de simplificare la TVA la maxim posibil, pentru a reduce frauda de TVA. De fapt, dacă nu ar fi interzis de legislația europeană, aș introduce măsurile de simplificare erga omnes. Dacă TVA-ul nu ar mai circula între firme, avantajele ar fi multiple – atât pentru buget cât și pentru piață. Enumăr: s-ar elimina posibilitatea intermediarilor de a fura TVA (la achiziții intracomunitare urmate de vânzări interne); s-ar elimina fraudele la rambursarea de TVA; s-ar reduce costurile de administrare (peste 50% din inspectorii fiscali lucrează pentru controale în vederea rambursării – forța de control astfel eliberată ar putea fi folosită pentru alte controale în domenii de risc); s-ar elimina corupția asociata rambursărilor de TVA; s-ar reduce costurile de finanțare pentru economie și s-ar reduce blocajul financiar (măsura ar fi echivalentă cu plata TVA la încasarea facturii).
  • aș reforma impozitul pe proprietăți, în special cel pentru clădiri;
  • aș introduce un moment zero (impozitare sume sau bunuri nefiscalizate anterior, declarate într-o perioadă limitată de timp), combinat cu îmbunatățirea măsurilor de control indirect).

Sub aspectul competitivității, mediul nostru de afaceri are vaste resurse, care nu sunt, sau sunt slab exploatate. Iată câteva dintre butoanele pe care s-ar putea apăsa:

  • În primul rând, agricultura. România are resurse atât pentru agricultura industrială cât și pentru agricultura bio slab utilizate. Trebuiesc sisteme de colectare și rețele de procesare a produselor agricole astfel încât să se reducă dependența de importuri și să se asigure și exporturi consistente;
  • Cercetare. Chiar dacă greu de crezut, în România există clustere de inovare cu rezultate excelente. Din păcate, cele mai multe fie se pierd din lipsa banilor pentru dezvoltare fie sunt implementate pe alte meleaguri. Prin mecanisme de finanțare sau garantare eficiente, astfel de inovații ar putea deveni motor de creștere și creare de locuri de muncă;
  • Poziția strategică și relații tradițional bune cu China și țările bogate din Orientul mijlociu. Printr-o legislație care să favorizeze holdingurile și o politică externă isteață, putem deveni relativ ușor sir pe placa turnantă a investițiilor străine în zona, nu numai în România (de ex., Cipru este cel mai mare investitor în Rusia!!!);
  • Ape bio-termale. Resurse există din belșug și de cea mai bună calitate, dar extreme de slab valorificate. Probabil că cel mai bun exemplu sunt stațiunile Băile Herculane și Govora. România ar putea fi deveni rapid o destinație pentru un anumit gen de turism.
  • Fonduri europene. Sunt o uriașă sursă de finanțare slab accesată. Trebuie concentrate eforturile și resursele pentru ca gradul de utilizare al acestori fonduri să fie apropiat de 100%.
  • Buna guvernare. Foarte multe resurse se irosesc datorită unor sisteme mult prea birocratice, care favorizează lipsa de profesionalism, ne-asumarea de răspundere și corupția. Prin informatizare și training, într-un timp relative scurt, astfel de probleme pot dispărea sau, cel puțin, reduce din importanță.
Author

Avocat de Business

Write A Comment